Băile Herculane

Băile Herculane (în germană Herkulesbad, în maghiară Herkulesfürdő) este un oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România. Are o populație de 6.019 locuitori. Este situat pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră rutieră ce leagă vestul țării de București — DN 6 (E70) și calea ferată internațională București — Timișoara — Moravița, este accesibilă și pe calea fluvială a Dunării, fie dinspre est:  Sulina — Galați — Braila —Drobeta Turnu-Severin — Orșova, fie dinspre vest: Viena — Budapesta— Belgrad — Orșova. Aeroporturile cele mai apropiate se află laCaransebeș și Timișoara (aeroport internațional).

Stațiunea

Stațiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 m, la 8 km distanța de granița cu județul Mehedinți și doar 25 de km de frontiera cu Serbia.

Stațiune milenară menționată sub denumirea „Ad aqua Herculi sacras ad Mediam”.

Factori naturali: climat de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziții chimice:

• sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;
• clorurate, sodice, calcice;
• oligominerale.

Posibilități de tratament: aerohelioterapie, băi termale, în bazin descoperit, băi termale sulfuroase și sărate,în vane și bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale, instalații de hidrotermoterapie (și saună), electroterapie, chinetoterapie, hidrochinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Din stațiune se pot face excursii la ruinele băilor romane, Peștera Hoților(Grota Haiducilor), Grota cu Aburi, Crucea alba, și altele.

Istoric

Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii de care este legat si numele societății noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală.

Strada principală, Băile Herculane, 1824

Stațiunea Băile Herculane

Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Aesculapși Hygieia. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”. În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.^[5]

După retragerea administrației și armatei romane, în timpul împăratului Aurelian, sub presiunea populațiilor migratoare, băile au decăzut mult comparativ cu perioada de strălucirile din vremea romană, deși menținerea numelui indică, că băile au fost folosite tot timpul următor.^[6]

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare. După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine să pomenim aici de faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleași condiții cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius.^[7][8]

Râul Cerna la Băile Herculane

În 1736, generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea împăratuluiCarol al VI-lea, reclădește băile și menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are emergenta sub Hotelul Roman și acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare.^[5]

În urma Primului Război mondial și al Tratatului de la Trianon Banatul așadar și comuna au devenit parte a României. În stațiune există Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecții au început să fie constituite începând cu anul 1922. După al Doilea Război Mondial orașului a fost acordat statutul de oraș și prin hotărârea nr. 1.016 din 12 octombrie 2011, localității s-a acordat cel de stațiune balneară.^[9].

Existența neîntreruptă de două milenii a stațiunii Băile Herculane a fost favorizată de eficacitatea miraculoasă a izvoarelor termale, fiind socotite un „dar al zeilor” dar și de pitoreasca așezare a stațiunii într-o vale adăpostită de munți, de o frumusețe aparte. Dotarea tehnico-edilitară de prim rang la un confort de înaltă ținută și bogata diversificare a metodelor de tratament de la cura balneară clasică la diverse metode de fizio și electroterapie, masaje, acupunctură, etc. au conferit acestei stațiuni un înalt grad de atractivitate. Multiplele mijloace de recreare și divertisment, restaurante, baruri, terase de vară, bazine de înot cu apă termală, saună, masaj, biliard, etc. - precum și posibilitățile de drumeție și excursii în stațiune și pe Valea Cernei, constituie o atracție în plus pentru vizitatorii orașului stațiune balneară Băile Herculane.

Gropan 7 Izvoare

Alaturi de izvoarele termo-sulfuroase unde trecatorii au amenajat dupa puterile lor doua gropane in care fac bai spre asi recupera sanatatea (problemele reumatice ) se gasesc si doua stranduri termo-saline intr-un cadru natural uluitor de frumos de dimensiuni olimpice ( unul din ele ). Cetatea medievala a Severinului Se ajunge in 45 de minute, pentru ca sunt 47 de km, drumul fiind deosebit de pitoresc, cu Dunarea curgand pe partea dreapta. Peste ruinele Cetatii Drobeta s-a inceput constructia noua a Cetatii Severinului, in anul 1233. Cetatea Severinului era considerata atunci cea mai importanta reduta strategica de pe malul Dunarii. A ramas in bataia tunurilor turcilor, tatarilor, bulgarilor si a ungurilor, care au venit sa atace Oltenia. Legenda spune ca de la poarta cetatii ar fi si un tunel care merge pana in partea cealalta a Dunarii.

Ruinele Cetatii Drencova

Cetatea Drencova se afla in apropierea localitatii Cozla. Dateaza  din secolul al XV lea si se afla pe malul Dunarii .  A fost construita peste alta cetate mai veche in scop de aparare si de a avea control asupra traficului pe Dunare. Se pot observa doar niste ziduri in apa.

Orșova

         Orșova (în germană Orschowa, în maghiară Orsova, în sârbă Оршава, în latină Dierna) este un municipiu în județul Mehedinți, Banat, România. Este situat pe malul lacului de acumulare "Porțile de Fier I" de pe Dunăre, în zona de vărsare a râului Cerna în Dunăre. La recensământul din 2002, populația orașului era de 12.967 locuitori.

Ca urmare a realizării lacului de acumulare Porțile de Fier, vechea vatră a orașului a fost inundată în 1970, iar populația a fost strămutată pe un nou amplasament, incluzând terasele Dunării și ale Cernei și versantul de sud al Munților Almăjului, unde s-a construit un oraș complet nou (1966-1971), care a înglobat și satele Jupalnic, Tufari și Coramnic.

Localizare

Localități vecine: Municipiul Drobeta Turnu Severin, la 35 km spreCraiova, comuna Topleț la cca. 8 km pe drumul spre Timișoara, comuna Eșelnița la 5 km spre Moldova Nouă. Peste Dunăre, în Serbia, se găsește localitatea Tekija.

Istoric

• A făcut parte din provincia romană Dacia, romanii construind aici un castru, Dierna. În arealul localității au fost descoperite urmele așezării daco-romane Dierna, ridicată la rang de municipiu în anul193.
• Subiect de dispută între principele muntean Litovoi și Regatul Ungariei, localitatea rămâne o vreme în posesia domnitorilor munteni, trecând însă o dată cu numirea lui Iancu de Hunedoara, caban al Severinului, în posesie maghiară.
• În anul 1524, cetatea Orșova (inclusiv localitatea) a fost cucerită de turci și stăpânită de aceștia până în anul 1688. Din anul 1664, Orșova a devenit centru administrativ al unui sangeac.
• În anul 1688,localitatea a fost cucerită de austrieci iar în 1768 a devenit sediul unui garnizoane de graniță austriece atacată și distrusă în 1819 de Tudor Vladimirescu în urma unui incident de graniță româno-austriac.
• În anul 1916, așezarea a fost eliberată de armata română, pentru ca la 1 decembrie 1918 să revină României în regiunea Banat.
• În anul 1923 a fost declarată oraș.
• Cu ocazia reformei administrative din anul 1968 face parte din județul Mehedinți

• Cele mai importante momente din istoria Orșovei

• Paleoliticul superior – primele urme de locuire ale omului în zona Orșovei (Cazanele Dunării , Cuina Turcului și Băile Herculane, Peștera Hoților.

  Epipaleolitic (10.000 – 8.000 î.C. ) primele unelte agricole din zonă și primele manifestări de artă ale omului.

  Neolitic - bronz (5.500 – 2.200 î.C. și 2.200 – 1.200 î.C.) primele urme de locuitori.

  Sec.I î.C. - este posibilă existența unei cetăți dacice în zonă.

  100 – Se construiește (pe malul opus) drumul roman din Defileul Dunării (cu Tabula Traiana) și canalul roman de la Sip, .

  101 – Cucerirea romană; se înființează localitatea Dierna, printre primele centre daco-romane din noua provincie a Imperiului Roman. Centru meșteșugăresc și punct vamal.

  157 – o inscripție atestă prima dată epigrafic numele orașului sub numele de Tisierna.

  193-211 - Împăratul Septimius Severus ridică Dierna la rangul de Municipiu.

  Sfârșitul sec. III – sec. IV - Este construit castrul roman târziu. Tot în această perioadă sunt atestați primii creștini în localitate.

  Sec. IV – VI – Dierna-Zernes este restaurată de romani, apoi de bizantini.

  Sec. X – Cetatea Urscia este centrul politic și militar al voievodului Glad.

  1366 – Regele Ludovic cel Mare proclamă Orșova “Cetate Regească”.

  1524 – Turcii cuceresc cetatea Orșovei.

  1660 – Orșova este stăpânită de otomani, este reședință de sandjeac; localitatea civilă este un sat de pescari și de agricultori.

  1739 – 1740 - pentru a stăpâni Orșova, turcii construiesc “Canalul Cernei” (~ Diernei).

  1790 – prin pacea de la Sistov, Orșova trece în componența Austriei.

  1772 – 1870 – Orșova face parte din "Regimentul grăniceresc".

  1829 – se termină lucrările la șoseaua Caransebeș – Orșova.

  1830 – Orșova devine însemnat punct în navigația pe Dunăre, sediul unor agenții de navigație.

  1834 – 1846 – se construiește șoseaua de pe malul stâng al Defileului Dunării.

  1849 – la Orșova este îngropată coroana Ungariei de către revoluționarii ce trec în Imperiul Otoman. Coroana a fost găsită abia în anul 1853, pe locul respectiv înălțându-se "Capela Coroanei".

  1853 – se înființează oficiul telegrafic.

  1866 – prima circumscripție medicală.

  1873 – Orșova este inclusă în Județul Severin din Provincia Banat. Localitatea dispune de judecătorie, pretură, notariat pentru nevoile locuitorilor din zonă.

  1877 – Orșova primește dreptul la două târguri săptămânale și doua anuale (1 mai și 17 septembrie).

  1878 – se termină lucrările la calea ferată Timișoara – Orșova, legată de calea ferată Timișoara – Budapesta și Vârciorova – București. Primul tren sosește în Orșova la 11 ianuarie 1878, iar la 19 mai 1878 prin gara imperială de graniță de aici începe circulația normală a trenurilor.

  1890–1896 au loc lucrările de regularizare a șenalului navigabil al Dunării, se înființează un șantier de reparații navale, se construiește paralel portul de mărfuri “Coroana” legat prin cale ferată de gară și printr-o conductă de rafinăria de petrol din zona gării. O parte a portului din zona orașului primește statutul de "Port liber".

  1916 (august – noiembrie) - bătăliile armatei române de la Alion și Cerna, conduse în prima parte de generalul–erou Ioan Dragalina.

  1919 (5 mai) - Armata Română intră în Orșova, integrată apoi definitiv în România.

  1923 – Orșova primește statutul de oraș.

  1944 (26-28 august) - lupte de eliberare a Orșovei din al doilea război mondial; luptele continuă până la 30 august 1944 pentru eliberarea defileului Orșova – Severin; în luna septembrie 1944 au loc luptele de apărare a Defileului Dunării în fața inamicului ce declanșase ofensiva de-a lungul întregului defileu.

  1954 – prin noua împărțire administrativă, Orșova devine centru de raion în regiunea Banat (între anii 1950 – 1954, datorită conflictului cu Jugoslavia, centrul de raion a fost stabilit la Mehadia) dispunând de toate instituțiile administrative și politice de rigoare.

  1968 – prin împărțirea administrativ-teritorială din februarie 1968, Orșova este inclusă pentru prima oară în județul Mehedinți, pierzând o serie de instituții: judecătoria, notariatul, agențiile de navigație.

  1966 – 1974 - are loc strămutarea orașului ca urmare a construirii sistemului hidrotehnic și de navigație “Porțile de Fier”; în componența noului oraș intră și satele Jupalnic, Tufări, Coramnic.

  1990 (noiembrie) - orașul primește statut de municipiu.

  Actualul oraș nu se află pe vatra orașului vechi, deoarece acesta a fost mutat mai sus față de nivelul Dunării, în prima parte a anilor '70, odată cu umplerea lacului de acumulare format de barajul de la hidrocentrala Porțile de Fier I

ORSOVA Obiective turistice

Bustul lui Decebal de pe Dunare
      Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal (87-106) ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. 
   Figura lui Decebal, sculptata in stanca, este asezata la varsarea raului Mraconia in Dunare si se poate vedea de pe DN 57, care leaga Eselnita de Dubova si, de asemenea, poate fi vazuta de pe Dunare. Bustul este amplasat aici ca o replica a monumentului Tabula Traiana ce se afla la cateva sute de metri in aval, pe tarmul sarbesc al Dunarii.Bustul lui Decebal de pe Dunare este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Cazanele Dunarii, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.
Manastirea Sf. Ana
     Manastirea Sf. Ana se afla pe Dealu Mosului, un loc care ofera un peisaj unic dominand orasul Orsova si imprejurimile. Manastirea a fost fondata de jurnalistul Pamfil Seicaru care, luptand aici ca sublocotenent in Primul Razboi Mondial, a dorit sa-si exprime recunostinta in fata lui Dumnezeu fiindca ramasese in viata dupa ce fusese ingropat aici de explozia unei bombe.
        Pentru faptele sale de curaj, lui Pamfil Seicaru i s-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul".
        Manastirea a fost construita in stilul bisericilor traditionale din lemn, intre anii 1936-1939.
     Biserica se afla in centrul manastirii, complexul de chilii pentru maici fiind de o parte si de alta. Picturile interioare au fost sterse in timpul perioadei comuniste, pastrandu-se doar picturile din turn.
In timpul regimului comunist, manastirea a fost pe rand sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoza si tabara pentru copii, biserica fiind transformata pentru o perioada intr-un bar, apoi intr-o receptie de motel. In apropiere a fost construit un restaurant, cladire care a trecut in administrarea manastirii in anul 1993.
           Sfintirea manastirii a avut loc pe 2 decembrie 1990, si a fost infaptuita de episcopul Damaschin Severineanu.
    Intre anii 1993-1997 au fost efectuate lucrari vaste de restaurare, fiind restaurate picturile murale si iconostasul care au fost sfintite de sfintenia sa Nestor Vornicescu in anul 1999.
Tabula Traiana

     Tabula Traiana se afla pe malul sarbesc, aproape de Cazanele Mici, in dreptul fostului asezamant al satului Ogradena. Pe malul opus trecea vechiul drum roman cu parapete de protectie. 
     Tabula este fixata in piatra si pe ea sunt reprezentati doi delfini plutind si un vultur pe cer. Figurinele si ornamentele sunt sculptate in relief, iar scrisul este cioplit in piatra. Tabula Traiana a fost construita pe Romani, pentru a comemora obstacolele intampinate de armata romana la trecerea Dunarii in anul 101 e.n., tabula amintind totodata de lucrarile de anvergura efectuate de administratia romana in aceasta regiune. 
De-a lungul timpului, tabula a avut de suferit de pe urma intemperiilor naturii, ea fiind ridicata deasupra lacului de acumulare "Portile de Fier", o data cu construirea hidrocentralei "Portile de Fier 1".Tabula Traiana este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Cazanele Dunarii, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.
Manastirea Mraconia

    Pe soseaua Orsova- Moldova-Noua, in Valea Mracunei din apropierea comunei Ogradena Veche, este situata o veche manastire, numita "Mracuna". 
   Vechiul lacas "sta" ascuns intr-un loc pitoresc in fata fostului drum Traian de pe malul sarbesc, unde se afla "Tabula Traiana". In apropiere sunt "Cazanele", cea mai frumoasa si fermecatoare portiune a Dunarii.   Manastirea Mraconia este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Cazanele Dunarii, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.
Biserica romano-catolica din Orsova

   Biserica romano-catolica din Orsova are o forma non conformista, fiind singura biserica catolica ridicata in timpul regimului comunist (in perioada 1972-1976).
    Opera arhitectului Hans Fackelmann, biserica are forma unui cort, cu un acoperis in forma de cruce, aceasta reprezentand un lacas de cult pentru toti credinciosii din Orsova, germani, cehi, romani si maghiari.
   Drumul Crucii realizat de Gabriel Popa, a trezit dispute serioase, acesta pictand si figuri contemporane, cu toate ca de-a lungul timpului pictorii bisericesti au apelat des la figuri contemporane pentru ilustrarea scenelor biblice. Astfel langa Pilat din Pont apare Lenin care instiga oamenii impotriva lui Isus. John Lennon simbolizează bucuria invierii lui Isus Christos.
     In 2005 a fost dezvelita placa referitoare la povestea Coroanei maghiare, ascunsa la Orsova in perioada 1849-1853. In locul gasirii coroanei, in cimitirul de atunci, a fost ridicata Capela Coroanei, care a disparut odata cu realizarea hidrocentralei Portile de Fier.
    Biserica romano-catolica din Orsova este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Cazanele Dunarii, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.

De câte ori trebuia să faci sex ca să nu-ţi pierzi minţile şi de ce era vaginul un pericol pentru bărbaţi: sfaturi şi remedii sexuale incredibile, de-a lungul istoriei

              Din cele mai vechi timpuri, sexualitatea a fost interpretată în fel şi chip. Dacă în anumite culturi şi perioade istorice sexul era considerat un dat divin şi aproape orice era permis din punct de vedere sexual, în altele se credea cu tărie în influenţele sale malefice. 
         Inclusiv sfaturile sexuale oferite de învăţaţii acelor timpuri stârnesc astăzi zâmbetul sau indignarea. 
                Unul dintre cele mai vechi manuscrise despre sexualitate datează din China antică, din jurul anului 300 î. Hr. Conform unor informaţii descoperite în paginile sale, pe atunci se credea că bărbaţii pot deveni nemuritori dacă faceau sex cu o altă virgină în fiecare noapte, fără să ejaculeze.
        Pe de altă parte, în vestita carte a sexului, Kama Sutra, orgasmul era clasat în mai multe categorii, dincolo de sfaturile referitoare la preludiu, poziţii sexuale şi relaţia de cuplu. Interesante sunt şi îndrumările oferite sexului puternic de curtezana Philaenis, despre cum poate să intre un bărbat în graţiile unei femei, descoperite pe un papyrus grecesc din secolul 2 î. Hr. „Alege cele mai neplăcute detalii fizice ale unei femei şi încearcă să o convingi că sunt de admirat. Spune-i unei femei mai în vârstă că pare tânără, iar celor urâte că sunt fascinante.“
          Îndrumările poetului Ovidiu: „Şopteşte cuvinte interzise, geme în delirul plăcerii“ La rândul său, poetul roman Publius Ovidius Naso (Ovidiu a fost exilat la Tomis, oraşul Constanţa de azi - n.r.) a oferit îndrumări despre sex şi iubire în operele „Ars amatoria” şi „Ars amandi”. 
           Iată numai câteva sfaturi practice inspirate de experienţele sale amoroase, destinate bărbaţilor: „Fă-i promisiuni extravagante, dar cheltuieşte puţini bani. Seduce-o cu vorbe elocvente şi complace-te într-un maraton al scrisorilor. Îmbracă-te îngrijit, păstrează-te în formă şi curat. Prefă-te beat şi declară-i dragoste nemuritoare Flateaz-o fără cruţare, plângi cu lacrimi imploratoare.
   Dacă îşi baricadează uşa, urcă-te pe acoperiş şi strecoară-te printr-un luminator sau pe fereastră. Apoi, dacă ezită, ia-o cu forţa, căci femeile adoră tratamentul dur şi sunt dezamăgite dacă le laşi să te îndepărteze. Dacă nu poţi evita certurile, împăcaţi-vă în pat. Dacă trebuie, sărută-i picioarele. Când faceţi dragoste, este esenţial ca şi ea să ajungă la, sau să mimeze bine, un orgasm.“ 
       Tot în versuri, Ovidiu le-a spus şi femeilor cum se pot face plăcute în ochii bărbaţilor: „Nu neglija felul în care arăţi, căci puţine dintre voi sunt înzestrate de la natură. Părul este foarte important. Coafează-l elegant, ascunde-ţi firele albe cu vopsea sau cu peruca. Protejează-ţi subsuorile de miros şi smulge-ţi părul de pe picioare. Foloseşte cosmeticele: ruj, pudră, penseta pentru sprâncene. Păstrează-ţi dinţii albi şi respiraţia curată, altfel un râset te-ar costa un amant. Învaţă muzică, poezie, dans şi jocuri. La jocuri, străduieşte-te să câştigi, dar nu prea tare. În timp ce faci dragoste, adoptă o poziţie care să îl stârnească pe partener, şopteşte cuvinte interzise, geme în delirul plăcerii şi nu deschide ferestrele, corpul tău gol e avantajat de semiobscuritate.“ 
   De altfel, Roma antică este un exemplu de referinţă în ceea ce priveşte atitudinea extrem de relaxată faţă de sexualitate, chiar dacă asta înseamna, de exemplu, ca sclavii să fie forţaţi de stăpânii lor să facă sex cu animale. La polul opus se situează modul în care sexualitatea a fost percepută în Evul Mediu, cenzurată şi înfierată în moduri inimaginabile. Încă de atunci, biserica a elaborat un ghid de conduită sexuală în care se preciza că singura poziţie sexuală permisă era poziţia misionarului, restul fiind considerate împotriva naturii şi păcatoase. 
            Prejudecăţile sexuale care vizau femeile au exisat dintotdeauna. Unele dintre cele mai ciudate reies din manualul medieval intitulat De Secretis Mulierum (Secretele femeilor), în care stă scris că femeile pot seca puterea şi voinţa bărbaţilor prin sex, în timp ce despre altele se spunea că ascund în vagin bucăţi ascuţite de fier ca să le facă rău pretendenţilor pe care îi detestă. 
Poţiuni din sânge menstrual  
     În perioada Renaşterii, carnavalul de la Veneţia reprezenta pentru iubitorii de plăceri carnale una dintre numeroasele ocazii de a se deda defrâului. 
     În secolul al XV-lea, o frumoasă prostituată venenţiană devenise vestită pentru că înnebunea tinerii aristrocraţi cu o poţiune făcută din propriul sânge menstrual, inimă de cocoş, vin şi puţină făină. Într-un final, femeia a fost condamnată la moarte, urmare a unor sinucideri din dragoste considerate suspecte. 
    Din epoca Victoriană a rămas de referinţă un text scris de medicul şi autorul britanic William Acton, în lucrarea „The Functions and Disorders of the Reproductive Organs“ (1858).
      Acesta vedea femeile ca făpturi fragile şi lipsite de pasiune, iar masturbarea feminină era considerată o problemă mult mai gravă decât cea masculină, ba chiar acesta credea că afectează capacitatea de reproducere a femeilor. De asemenea, medicul recomanda cuplurilor să nu întreţină mai mult de 12 contacte sexuale pe an, altfel riscau să-şi piardă minţile. 
    Un alt medic, John Cowa, scria în cartea „The Science of a New Life“ despre pericolul reprezentat de corsete, piesele vestimentare pe care femeile le purtau pe sub rochii pentru a le subţia silueta. 

       

    Strângerea taliei în corset împiedică sângele să se întoarcă la inimă, ceea ce duce la vascularizarea excesivă a organelor sexuale şi la producerea unei excitări nefireşti a sistemului sexual. (…)
           Din păcate, multe femei îşi poartă părul în cocuri foarte grele. Presiunea exercitată de aceste coafuri asupra creierelor mici cu care sunt înzestrate femeile duce la supraîncălzire şi la inflamarea cronică a organelor sexuale. Prin urmare, unei astfel de femei îi va fi aproape imposibil să nu ducă o viaţă plină de excese sexuale. 
             Cât despre frecvenţa raporturilor sexuale în cadrul unui mariaj, în cartea „Confidential Talks With Husband and Wife“, scrisă la 1900, se menţiona că tot ceea ce depăşeşte patru acte sexuale într-o lună poate fi considerat exces.