marți, 23 iunie 2015

Timp liber

               Sunt o persoana stresata.Nu conteaza de ce sau cine ,sunt asa de la mama natura .Totul ma ataca ,orice lucru spus mai ,,altfel,, ma indispune ,de parca as mai fi la inca la varsta sa nu imi gasesc locul.Adica ,nu ma pot numi pustoaica , am deja o varsta(asta a sunat ciudat ), o  familie ,doi copii care au nevoie de mine sa-i ghidez sa-i invat, un sot care trebuie sa se bazeze pe mine ,deci am un loc si atunci cum de ma trezesc dimineata de parca nu e totul in regula?
             Orice ar spune cineva nu  cred ca e normal , ba din contra .....
      Incerc sa ma educ, dar intre noi fie vorba ,nu -mi prea iese .Sunt colerica ,impulsiva si cel mai important incapatanata,nu cred ca asta da bine pe CV meu .
  Poate ca oamenii in general sunt nemultumiti din fire ,poate ca nici nu stim sa fim multumiti cu ceea ce avem,poate nu realizam ca avem mai mult decat unii s-au poate ne intereseaza doar ca avem mai putin decat altii.
   Pana la urma de ce e asa important sa ne comparam cu altcineva cand putem la fel de bine sa iubim ce avem ,sa ne bucuram de ziua de azi fara sa ne batem capul cu ce va fi maine,asta daca va mai fi maine.....
    Dar daca stiu asta atunci de ce mai mereu sentimentul de gol?
De unde vine si cine la pus acolo fara sa ma intrebe?
   Am o viata linistita ,sunt inconjurata de oameni sanatosi ,am multe motive sa fiu mai mult decat fericita si cu toate astea imi lipseste ceva si ce e mai deranjant nu stiu ce e ....
      Cred ca am prea mult timp liber ,trebuie sa lucrez .Poate asa o sa fiu implinita,cred ca asta lipseste.
 Sa nu se inteleaga gresit avand doi copii nu dispun de timp pentru mine dar astea sunt lucruri care imi ocupa mainile dar creierul zburda liber fara ocupatie .Aici am o problema .....trebuie sa -mi ocup mintea .

Mihai Eminescu

PSALM 1

Sunt vinovat ca am ravnit
Mereu numai la bun oprit.
Eu am dorit de bunurile toate.
M-am strecurat cu noaptea in cetate
Si am pradat-o-n somn si-n vis,
Cu bratu-ntins, cu pumnu-nchis.
Pasul pe marmur tacut,
Calca lin, ca-n lut,
Steagul noptii, desfasat cu stele,
Adapostea faptele mele
Si adormea strajerii-n uliti
Razimati pe sutiti.
Iar cand plecam calare, cu trofee,
Furasem si cate-o femee
Cu parul de tutun,
Cu duda (atii neagra, cu ochii de lastun.
Ispitele usoare si blajine
N-au fost si nu sunt pentru mine.
in blidul meu, ca si in cugetare,
Deprins-am gustul otravit si tare.
Ma scald in gheata si ma culc pe stei,
Unde da bezna eu framant scantei,
Unde-i tacere scutur catusa,
Dobor cu lanturile usa.
Cand ma gasesc in pisc
Primejdia o caut si o isc,
Mi-aleg poteca stramta ca sa trec,
Ducand in carca muntele intreg.
Pacatul meu adevarat
E mult mai greu si neiertat.
Cercasem eu, cu arcul meu,
Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu!
Talhar de ceruri, imi facui solia
Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria.
Dar eu ravnind in taina la bunurile toate,

Ti-am auzit cuvantul, zicand ca nu se poate.