vineri, 15 aprilie 2011

A pice of my mind...

     Cand incepi sa te gandesti totul ia o alta turnura , daca realizezi ,dar realizezi? Cand? De ce?
Suntem tarana , suntem pamant , nu suntem vesnici chiar daca vrem sa fim , nu ne dorim intotdeauna maretia ce ne-o ofera cerul  .Avem totul dar ne legam de nimicuri , cand ce e mai important dispare ,ramanem noi cei ce ne stingem la fel ca si focul . Incepem simplu ca si o flacara ce palpaie si un simplu vant ne poate stinge ... si desi suntem slabi realizam neputinta noastra ?Ne credem atat de mari incat putem darama pe oricine si orice, oameni, lucruri care nu sunt posesiuni ale noastre.Goana dupa vant.Ce luam cu noi? Memoria , amintirile ,pasiunile in rest nimic .....
   Ne pierdem desii traim , traim degeaba ... nu realizam nimic ....
Nu se aminteste nimic de cei bogati dupa ce mor , ci doar de arta. Toti cei ce au creat ceva ,traiesc inca ,dar cei ce au construit doar pt bunastarea lor sunt uitati chiar si de ai lor .Copii nu-si amintesc de parinti pt bogatie ci pt clipele placute , pt amintiri ,pt invataturile de bine , isi amintesc de dragoste ...
    Imi doresc sa fiu Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni...