Cand plangi femeie , toata apa lunii
se afla-n ochii tai ca doua lacuri
ce oglindesc luceferi in hamacuri
tinzand sa cada in tristetea hunii
Cand lasi sa cada lacrimile-amare
fara-a-ntreba ceva si far-a cere
parca te pregatesti de inviere
topind in plansu-ti ocnele de sare
De aceea nimeni n-are acest drept
sa-ti judece-n vreun fel firescu-ti plans
in care duiosia lumii-ai strans
ca s-o pastrezi in sipetul din piept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu