De câte ori trebuia să faci sex ca să nu-ţi pierzi minţile şi de ce era vaginul un pericol pentru bărbaţi: sfaturi şi remedii sexuale incredibile, de-a lungul istoriei

              Din cele mai vechi timpuri, sexualitatea a fost interpretată în fel şi chip. Dacă în anumite culturi şi perioade istorice sexul era considerat un dat divin şi aproape orice era permis din punct de vedere sexual, în altele se credea cu tărie în influenţele sale malefice. 
         Inclusiv sfaturile sexuale oferite de învăţaţii acelor timpuri stârnesc astăzi zâmbetul sau indignarea. 
                Unul dintre cele mai vechi manuscrise despre sexualitate datează din China antică, din jurul anului 300 î. Hr. Conform unor informaţii descoperite în paginile sale, pe atunci se credea că bărbaţii pot deveni nemuritori dacă faceau sex cu o altă virgină în fiecare noapte, fără să ejaculeze.
        Pe de altă parte, în vestita carte a sexului, Kama Sutra, orgasmul era clasat în mai multe categorii, dincolo de sfaturile referitoare la preludiu, poziţii sexuale şi relaţia de cuplu. Interesante sunt şi îndrumările oferite sexului puternic de curtezana Philaenis, despre cum poate să intre un bărbat în graţiile unei femei, descoperite pe un papyrus grecesc din secolul 2 î. Hr. „Alege cele mai neplăcute detalii fizice ale unei femei şi încearcă să o convingi că sunt de admirat. Spune-i unei femei mai în vârstă că pare tânără, iar celor urâte că sunt fascinante.“
          Îndrumările poetului Ovidiu: „Şopteşte cuvinte interzise, geme în delirul plăcerii“ La rândul său, poetul roman Publius Ovidius Naso (Ovidiu a fost exilat la Tomis, oraşul Constanţa de azi - n.r.) a oferit îndrumări despre sex şi iubire în operele „Ars amatoria” şi „Ars amandi”. 
           Iată numai câteva sfaturi practice inspirate de experienţele sale amoroase, destinate bărbaţilor: „Fă-i promisiuni extravagante, dar cheltuieşte puţini bani. Seduce-o cu vorbe elocvente şi complace-te într-un maraton al scrisorilor. Îmbracă-te îngrijit, păstrează-te în formă şi curat. Prefă-te beat şi declară-i dragoste nemuritoare Flateaz-o fără cruţare, plângi cu lacrimi imploratoare.
   Dacă îşi baricadează uşa, urcă-te pe acoperiş şi strecoară-te printr-un luminator sau pe fereastră. Apoi, dacă ezită, ia-o cu forţa, căci femeile adoră tratamentul dur şi sunt dezamăgite dacă le laşi să te îndepărteze. Dacă nu poţi evita certurile, împăcaţi-vă în pat. Dacă trebuie, sărută-i picioarele. Când faceţi dragoste, este esenţial ca şi ea să ajungă la, sau să mimeze bine, un orgasm.“ 
       Tot în versuri, Ovidiu le-a spus şi femeilor cum se pot face plăcute în ochii bărbaţilor: „Nu neglija felul în care arăţi, căci puţine dintre voi sunt înzestrate de la natură. Părul este foarte important. Coafează-l elegant, ascunde-ţi firele albe cu vopsea sau cu peruca. Protejează-ţi subsuorile de miros şi smulge-ţi părul de pe picioare. Foloseşte cosmeticele: ruj, pudră, penseta pentru sprâncene. Păstrează-ţi dinţii albi şi respiraţia curată, altfel un râset te-ar costa un amant. Învaţă muzică, poezie, dans şi jocuri. La jocuri, străduieşte-te să câştigi, dar nu prea tare. În timp ce faci dragoste, adoptă o poziţie care să îl stârnească pe partener, şopteşte cuvinte interzise, geme în delirul plăcerii şi nu deschide ferestrele, corpul tău gol e avantajat de semiobscuritate.“ 
   De altfel, Roma antică este un exemplu de referinţă în ceea ce priveşte atitudinea extrem de relaxată faţă de sexualitate, chiar dacă asta înseamna, de exemplu, ca sclavii să fie forţaţi de stăpânii lor să facă sex cu animale. La polul opus se situează modul în care sexualitatea a fost percepută în Evul Mediu, cenzurată şi înfierată în moduri inimaginabile. Încă de atunci, biserica a elaborat un ghid de conduită sexuală în care se preciza că singura poziţie sexuală permisă era poziţia misionarului, restul fiind considerate împotriva naturii şi păcatoase. 
            Prejudecăţile sexuale care vizau femeile au exisat dintotdeauna. Unele dintre cele mai ciudate reies din manualul medieval intitulat De Secretis Mulierum (Secretele femeilor), în care stă scris că femeile pot seca puterea şi voinţa bărbaţilor prin sex, în timp ce despre altele se spunea că ascund în vagin bucăţi ascuţite de fier ca să le facă rău pretendenţilor pe care îi detestă. 
Poţiuni din sânge menstrual  
     În perioada Renaşterii, carnavalul de la Veneţia reprezenta pentru iubitorii de plăceri carnale una dintre numeroasele ocazii de a se deda defrâului. 
     În secolul al XV-lea, o frumoasă prostituată venenţiană devenise vestită pentru că înnebunea tinerii aristrocraţi cu o poţiune făcută din propriul sânge menstrual, inimă de cocoş, vin şi puţină făină. Într-un final, femeia a fost condamnată la moarte, urmare a unor sinucideri din dragoste considerate suspecte. 
    Din epoca Victoriană a rămas de referinţă un text scris de medicul şi autorul britanic William Acton, în lucrarea „The Functions and Disorders of the Reproductive Organs“ (1858).
      Acesta vedea femeile ca făpturi fragile şi lipsite de pasiune, iar masturbarea feminină era considerată o problemă mult mai gravă decât cea masculină, ba chiar acesta credea că afectează capacitatea de reproducere a femeilor. De asemenea, medicul recomanda cuplurilor să nu întreţină mai mult de 12 contacte sexuale pe an, altfel riscau să-şi piardă minţile. 
    Un alt medic, John Cowa, scria în cartea „The Science of a New Life“ despre pericolul reprezentat de corsete, piesele vestimentare pe care femeile le purtau pe sub rochii pentru a le subţia silueta. 

       

    Strângerea taliei în corset împiedică sângele să se întoarcă la inimă, ceea ce duce la vascularizarea excesivă a organelor sexuale şi la producerea unei excitări nefireşti a sistemului sexual. (…)
           Din păcate, multe femei îşi poartă părul în cocuri foarte grele. Presiunea exercitată de aceste coafuri asupra creierelor mici cu care sunt înzestrate femeile duce la supraîncălzire şi la inflamarea cronică a organelor sexuale. Prin urmare, unei astfel de femei îi va fi aproape imposibil să nu ducă o viaţă plină de excese sexuale. 
             Cât despre frecvenţa raporturilor sexuale în cadrul unui mariaj, în cartea „Confidential Talks With Husband and Wife“, scrisă la 1900, se menţiona că tot ceea ce depăşeşte patru acte sexuale într-o lună poate fi considerat exces.